Romantism de intersecţie

I-am surprins doar finalul, dar am reconstituit faza cam aşa. Într-o zi a anului trecut, un bou tânăr a hotărât să-şi ceară de nevastă vaca partenera. Buun! A văzut el prin filme cam cum fac alţii ş-a început să simtă nu doar dragoste, ci şi romantism, hotărând să-i ceară mâna din poziţia după care ea nu se omoară, dar în care mai stă, că aşa-i place lui. Buuun; poziţia, stabilită, inelul, cumpărat, a mai rămas de stabilit decorul. Ăsta musai trebuia să fie cel mai penal frumos şi romantic din câte există. Aşa se face că-n ziua cu pricina, meseriaşul îşi ia iubita în maşină, fără să-i spună unde merg. Merg ei ce merg, ajung la ieşirea din oraş către Şag. Ea, entuziasmată: ori o duce la cumpărături în Real II, ori la Şag, ori poate la Real apoi la Şag – cumpărături şi-apoi nişte alea-alea, ce poate fi mai fain? Dar nu, surpriză! meseriaşul opreşte chiar în sensul giratoriu, trage maşina cât de pe dreapta poate, opreşte motorul, coboară şi-i cere ei să facă la fel şi să-l urmeze. Ea, tot mai mirată, îl urmează cu îndoială până fix în mijlocul sensului giratoriu. Acolo – şi nu la vreun restaurant, nu în mijlocul naturii sălbatice, nu la munte, nu la mare, nu în faţa lumânărilor, ci în mijlocul sensului giratoriu, în mijlocul maşinilor –, el îngenunchează-n faţa-i şi pune. Întrebarea. Şi inelul pe deget. Vaaai! Ce frumos, ce surpriză, ce bucurie, ce fericire!!! Da, da, de o mie de ori da, scumpi/pisi/iubi/hani!!!!! Te iubesc, te iubesc enorm!!!!!!

Bucuroasă tipa-i sare-n braţe, el o învârte în aer. Eu reuşesc în ultima clipă să dau prioritate camionului a cărui traiectorie o intersectez. Şoferul mă înjură. Ridic mâna-n semn de recunoaştere a greşelii şi-i înjur, la rându-mi, pe ăia cu romantismu’ lor, care nu şi-au găsit alt loc decât sensul giratoriu pentru ritualul lor, să-mi distragă mie atenţia…

P. S.: Era mai edificator, dacă aveam şi-o poză-n sprijinul afirmaţiilor mele, dar asta e, condiţiile nu mi-au permis s-o fac, deci n-o am, da’, ca de obicei, spun doar adevarul.